De ceva vreme incoace se tot vehiculeaza in spatiul public ideea ca PNL isi doreste schimbarea lui Ludovic Orban. Intelegand ca nimeni nu este perfect, intelegand ca oricine poate avea oarece nemultumiri, mai mici sau mai mari, venite fie pe fondul propriilor principii sau viziuni, fie generate de aspiratii politice bazate pe argumente mai mult decat discutabile in unele cazuri, fie generate de sistemul de activare al sobolaneilor PSD din PNL, un sistem pe cat de simplu pe atat de lucrativ. In privinta primei categorii, presupunand ca exista in acest context si oameni care-si manifesta nemultumirile in mod sincer si interesat doar in masura in care principiile le dicteaza, pot spune ca nemultumirile nu ar trebui sa existe. Daca ne raportam la o analiza serioasa a activitatii presedintelui Ludovic Orban, asa cum ar trebui sa dicteze principiile, constatam ca munca depusa are rezultate masurabile. Cifrele sondajelor vorbesc iar, desi o batalie relativ mica, Orban a si castigat o batalie electorala cu PSD cu ocazia alegerilor partiale unde PNL a depasit PSD, cu putin dar… l-a depasit. Alte cifre ne spun ca este un bun manager si in privinta gestionarii bugetului. Ludovic Orban a preluat partidul cu o datorie de 18,5 milioane de euro. Azi, din aceasta datorie imensa, PNL a mai ramas cu o datorie de 5,5 milioane de euro. Despre opozitia la PSD nu cred ca cineva mai are vreo indoiala: 2 motiuni de cenzura,13 motiuni simple si 44 de sesizari la CCR din care 19 admise si 6 in curs de pronuntare facand astfel ca Ludovic Orban sa fie un presedinte al PNL activ in lupta cu PSD. Si, ramanand la cifre, este de mentionat si de retinut… o plangere penala. Doar o singura plangere penala pe care Ludovic Orban a facut-o impotriva Vasilicai Dancila. O plangere penala care a zguduit din temelii PSD. Practic, toate acestea si multe altele spun ca prima categorie nu ar avea motive reale de ingrijorare sau nemultumire. Voi reveni mai jos asupra acestor aspecte. Cu cea de a doua categorie, a celor care au anumite aspiratii politice, lucrurile sunt foarte simple: daca in organizatia ta ”mama” nu reusesti sa faci NIMIC, daca in localitatea ta nu reusesti sa ridici tensiunea PSD-ului, sa le scoti constant in evidenta nemerniciile, daca, trimis in Parlament fiind, esti mai tacut decat covoarele pufoase din Casa Poporului sau ”dai cu mila” in PSD nu care-cumva sa-i doara, este absolut clar faptul ca aspiratiile tale politice sunt mai premature decat ejacularea precoce si mai neintemeiate decat promisiunile electorale ale PSD. Asa ca… fie trebuie sa te trezesti singur fie trebuie sa te trezeasca cineva, brutal, fara ocolisuri si fara teama de a-ti ”taia aripile”. A treia categorie, cea a sobolaneilor PSD din PNL se imparte in alte doua subcategorii. Pe de o parte avem sobolaneii infometati. Acestia erau lesinati pentru ca nu le mai mergeau afacerile sau nu mai aveau acces la functii bine remunerate in aparatul de stat sau… o alta situatie similara. PSD ii ”miroase”, ii ia ”prieteneste” sub aripa lui, le da un contract, nu neaparat mare dar suficient cat sa nu fie o valoare neglijabila sau le da o functie bine platita, le rezolva problemele financiare fara sa le ceara nimic in schimb o perioada. Pe langa cei infometati sunt sobolaneii insetati de functii nu din punct de vedere financiar ci strict pentru gadilarea orgoliilor lor de submediocri care nu ar putea obtine un ”titlu” decat mituind sau… tradand. Si acestora PSD le-a netezit drumul catre ”titlul” visat sau le-a facut promisiuni ferme in acest sens. Ambele categorii de sobolanei au fost mangaiate pe crestet de PSD fara a li se cere ceva in schimb pana la momentul oportun cand, sub amenintarea taierii accesului la banii primiti sub diverse forme sau, dupa caz, a indepartarii de functii sau de promisiunea unor functii, au fost activati si indrumati, precum Codrin Stefanescu-l indemna pe Tudorel Toader, ”sobolanele, fa ceva!”Necesitatea activarii sobolaneilor a aparut pentru PSD la data 17 Mai, daca nu ma inseala memoria, cand Ludovic Orban a depus o plangere penala impotriva Vasilicai Dancila si a lui Liviu Dragnea pentru infractiuni grave dintre care difuzarea de informatii cu caracter secret, nepublice, care nu sunt destinate publicitatii sau uzurparea de functie. Atunci a fost declansat un atac din partea PSD la adresa directa a lui Ludovic Orban iar nevoia PSD de a activa sobolaneii din PNL a fost accentuata cand sesizarea s-a transformat in dosar. Atunci PSD a activat toti sobolaneii incepand cu cei mai mici de la nivel de filiale judetene si terminand cu cei mai mari, frecvent aparuti in spatiul public, cu functii inalte in structura centrala a PNL. Aceasta plangere penala facuta de Ludovic Orban a scos cu burta in sus sobolaneii PSD din PNL. Pe fondul agitatiei create de sobolanei, prima categorie de nemultumiti, cei sinceri, au inceput sa aiba indoieli si sa se alature valului, sa-si puna intrebari referitoare la activitatea lui Orban iar asta nu este un lucru rau, o analiza serioasa nu strica niciodata daca este facuta de oameni principiali si interesati real de progresul PNL si de a lupta real cu PSD. Ei s-au linistit relativ repede, analizand, observand, uitandu-se la cifre. A doua categorie, cea a aspirantilor, a vazut o fereastra de oportunitate deschisa pentru ei de sobolanei. Au incercat sa sara prin acea fereastra, unii mai timid, ca si actvitatea lor in PNL, altii mai cu tupeu, un tupeu pe care nu l-au avut in batalia politica cu PSD, un tupeu mai mult specific unuia care taie coada la alimentara iar cand este confruntat de cei carora le-o ia inainte spune ca de fapt nici nu dorea sa intre acolo ca a gresit… alimentara, daca merge-i bine, de nu merge-i o neintelegere. Unii dintre ei au primit o palma peste bot din partea realitatii, altii si-au gasit doi trei lingai tampi care sa le spuna ca-s merituosi si inca dau coate pe la coada, poate ajung in fata. Dar toti, absolut toti au pornit pe cararea dorita de PSD strict din momentul plangerii penale care a tavalit multe planuri in PSD si a generat o imensa teama celor doi vizati de plangere. Cei principiali au inteles despre ce este vorba, aspirantii s-au oprit sau se vor opri din diverse motive iar cei ce nu o vor face, foarte putini la numar, vor avea de suferit in locurile de care apartin pentru ca niciunul nu are girul organizatiilor din care provin, niciunul nu are sustinere la baza partidului pe meleagurile ”de bastina” pentru actiuni de acest fel. Sobolaneii, ei bine… gasesc a fi un lucru foarte bun ca au iesit la suprafata, unora li se va acorda o sansa, in functie de circumstante, altii… vor fi crunt striviti, cu totii vor sfarsi, insa, prin a nu-si mai vedea banisorii sau functiile de la PSD si asta fie si doar pentru ca, odata ce au fost demascati in PNL, devin absolut inutili pentru PSD nemaifiind… valorificabili.
Cine castiga? Din toata aceasta aventura PNL va castiga o curatenie de vara-toamna, o intarire a relatiilor intre membri de buna-credinta, o noua certificare a faptului ca PNL este singurul partid de care PSD se teme si singurul partid care poate si vrea sa bata PSD. Si Ludovic Orban va castiga din asta. A castigat increderea oamenilor care conteaza in PNL, oamenii de la baza partidului, aia care muncesc in campanii, aia care alearga si pun suflet fara sa ceara sau sa primeasca nimic in schimb, castiga reconfirmarea unitatii partidului, asa cum si Mircea Hava puncta foarte bine, i se reconfirma faptul ca este respectat si apreciat si poate i se si dau ceva idei noi prin unele mici critici constructive, cum tot Hava spunea cu alte cuvinte.
Ce-i drept, ma vad nevoit sa admit ca tactica PSD m-a uimit prin scara la care a fost aplicata, simplitate si… eficienta avuta pana la un punct dar… unitatea PNL, refuzul multora de a da ascultare sobolaneilor diversionisti, calmul presedintelui Orban si multe altele au facut ca ceea ce se dorea a fi ”bomba atomica in PNL” sa fie doar un ”fas tras de PSD in liftul cu care trebuie sa urce singur”.
Vor mai urla televiziunile, schimbarile de atitudine ale Realitatii TV, de exemplu, vin pe fondul nevoii lui Gusa de amnistie fiscala dar Gusa ”joaca” pe milioane de euro… mai ca as fi tentat sa-l inteleg spre deosebire de trepadusii care si-au inrosit, mai mult sau mai putin constient, pielea pe sub hainele galbene pentru un pumn de arginti sau o iluzorie credinta ca ”titlul” aduce respect, ii face ”cineva”.
Si uite asa-mi vine a-l reciti pe Mircea Balan, Istoria tradarii la romani…
Ciprian Danciu
