În general, în orice partid, în filiala a cărei președinte ești, „ești cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cel”. Este cumva normal ca, în anumite limite, majoritatea oamenilor care te-au ales președinte de filială să îți spună asta, ei te-au ales pentru că te-au considerat așa, cu excepția unor contestatari, unii mai vocali, alții mai timizi. În „turnul de fildeș” al sediului partidului ești, ca președinte, mult mai adapostit de criticile și nemultumirile oamenilor dar ești, în egală măsură, și mult mai puțin ancorat în realitatea nevoilor și doleanțelor membrilor comunității.
A privi oamenii în ochi, a fi constant în mijlocul lor asumându-ți faptul că nu toți te plac, înțelegând și înfruntând criticile lor privindu-i în ochi, mergând în mijlocul lor nu doar în campanii electorale sau răsărind „udat la rădăcină” de ambiții trezite după ani de zile de tăcere reprezintă un act de demnitate politică, un act de bărbăție politică dar, peste toate, un gest de respect față de cei cărora le vei solicita votul.
Marian Maroiu, președintele filiale municipale a PNL Giurgiu, a înțeles asta și a arătat-o încă din 2017.
Din 2017 Marian Maroiu a fost constant între giurgiuveni ascultându-le criticile, privindu-i in ochi fie că l-au lăudat, fie că l-au criticat, vizitându-i din ușă în ușă, ascultându-le dorințele și înțelegându-le nevoile.
Asta însemnă o muncă politică „la firul ierbii” iar asta, printre alte argumente legate de planurile lui pentru municipiul Giurgiu și giurgiuveni, pe mine m-a transformat din contestatar, într-o perioadă destul de vocal după cum bine știți, în susținător al lui Marian Măroiu.
Ciprian Danciu
Facebook: Ciprian Danciu
