” Învățăturile lui Mina pentru dușmanul de clasă”, s-ar mai fi putut intitula.
De multă vreme se vehiculează ideea existenței unui conflict mocnit în sânul PSD Giurgiu. Pentru mine, însă, singura surpriză în acest conflict a fost alăturarea lui Răzvan Cuc şi a lui Alexandru Andrei taberei ”şoarecilor bătrâni”, aşa cum îi numea… cineva, veți înțelege cine.
În acest articol urmează să descoperiți elemente clarificatoare asupra tensiunilor interne din PSD Giurgiu. Trebuie să avertizez câteva persoane din rândurile membrilor PSD, unele pe care le consider chiar de bună credință, că urmează rânduri care fie le vor confirma ceea ce deja ştiau fie le vor aduce un gust amar, aşa cum ar trebui să aducă oricărui om cu capul pe umeri.
Această primă poveste, dintr-un şir de poveşti pe care le am pe subiect, începe cu o conversație telefonică de 18 secunde.
Orele 18:27, sună telefonul:
”- Salut! Ce faci Cipriane?
– Salut, salut, Marian! Uite… pe acasă!
– Hai, vii pe la Consiliu să stăm de vorbă acum? Pe urmă nu mai am când, mi-e greu!
– Da, sigur că da…..
– Da? Hai! Te-aştept!
– Dacă eşti drăguț să-mi dai un… 15 minute şi sunt la tine.
– Nu e problemă, nu e problemă! Te-aştept aici! Bine! Bine, Ciprian!
– Ok, Pa! Pa!”
Am ajuns, așa cum promisesem, în mai puțin de 15 minute și după nici două minute de așteptare, am fost invitat în biroul, da, ați ghicit, președintelui Consiliului Județean Giurgiu, Excelența Sa (am făcut și o reverență), Marian Mina.
Gazdă primitoare, Excelența Sa, nimic de zis! Nu m-a pus să mă descalț la intrarea în birou ba chiar mi-a oferit și o cafea pe care o doamnă a preparat-o ”la mare artă” (sărut mâna, doamnă! Bună cafeaua, mulțumesc frumos!)
Discuția, una lungă, s-a purtat pe un ton absolut relaxat și a început cu o mică ofertă… de trafic de influență de care ar fi trebuit să beneficieze un apropiat de-al meu. Unul din lucrurile pentru care Excelența Sa, președintele Consiliului Județean Giurgiu, domnul Marian Mina, ar trebui să-mi mulțumească deoarece, refuzându-i oferta, l-am oprit din a comite o infracțiune. Dar nu pentru asta eram acolo… nu pentru a fi ”cumpărat”, așa cum Excelența Sa a crezut. Eu eram acolo pentru a duce discuția către politică, politicieni, pentru a lua pulsul și a vedea cine cu cine, cum și de ce așa cum se vede din partea Excelenței Sale, că la ”ai mei”… eram lămurit.
Așa că am decis că este nevoie de o schimbare bruscă a subiectului astfel intrând în politică, nefiind prima oară când discutam asta (o altă poveste):
„Eu – Hai să, hai să ne… Ce dracu’ ne facem cu ăștia, mă?
Mina – Care?
Eu – Toți
Mina – Părerea mea este că noi (PSD) la Giurgiu mergem bine. Voi […]”
De la acel “voi” rostit de Excelența Sa avea să se dezlănțuie ”iadul bârfelor politice” Excelența Sa fiind mai mult decât încântat de nevinovata-mi prezență și destul de hotărât să-mi intre în grații, ba chiar încercând, și voi explica într-un alt articol, să mă îndrume spre susținerea preferatului său din afara PSD, Gheorghe Ștefan.
Ei, ”dragii moșului”, cum ar spune un povestitor cu har, ceea ce eu sunt departe de a fi, dintr-una într-alta ajungem și la sfaturile Excelenței Sale pentru junele ucenic ce i se prezentase dinaintea-i ca fiind nu tigru fioros ci un pisoi de vorbe absorbitor, nu vajnic potrivnic ci jalnic a toate aprobator. Și, ca și cum PNL Giurgiu ar fi stat în baza mielușelului ce-i răspunsese la invitație, începe prin a-mi explica și exemplifica cum vede și crează relația cu tinerii în PSD, ce și cum a făcut bine Bădălău, nașul Excelenței Sale,și altele. V-am plictisit cu această introducere doar pentru va arăta contextul în care sunt făcute afirmațiile de mai jos.
”Mina – Bădălău, dacă nu-și învăța lecția și dacă nu… scăpa de șoarecii ăștia bătrâni, n-avea nicio șansă. Ascultă-mă ce spun! A-nvățat din greșelile lui, totul, da’ și el recunoaște că a făcut greșeli mari. Nicio șansă n-avea. Venea bou și pleca vacă de la Giurgiu. Da’, când a venit, a dat afară pe toată lumea… Și… ai să vezi tu cum o să-mi dispară mie din peisaj Reli Dobre, ai să vezi tu cum o să-mi dispară mie din peisaj Ștenghel, ușor, ușor! […] Eu singurul care vreau să-l țin din garda veche este Marciu care crede-mă că este un exemplu.”
Consideră cineva că rândurile de mai sus pot fi comentate? Eu pot să spun doar atât, domnule Senator PSD Cristian Marciu, dumneavoastră puteți sta liniștit, deocamdată. Sunteți singurul din garda veche pe care, Excelența Sa, Marian Mina, ”vrea să-l țină”. Să nu stați, totuși, foarte liniștit… restul gărzii vechi este pe lista de mazilire iar istoria ne arată că generalul nepriceput păstrează lângă el sergentul experimentat doar până la apariția… lingăului perfect.
Din păcate, despre primarul Barbu Excelența Sa nu a avut prea multe de spus. Mi-ar fi plăcut însă m-am temut că vorbind prea mult mi se pierde aura de june ucenic care se uita în gura Excelenței Sale după înțelepciune precum se uită credinciosul la moaște după leac de reumatism. Într-un context în care discuția era în zona ”administrație”, discutând despre multe și, de multe ori, sărind din una în alta, s-a ajuns la eficiența în cheltuirea banului public unde Excelența Sa a ținut să remarce Zona Liberă, doar pentru a reconfirma conflictul cu primarul Barbu și Liviu Cartojan, și Apa Service, pentru a reitera slaba administrare pe care o vede la primarul municipiului:
“Mina – Ai gazele la ușă, la intrare în zonă. Tu, ca manager, în loc să tragi, cât ai…. două miliarde de investit! În loc ca tu să investești banii ăia să duci gazele în continuare, bă, tu te apuci în luna Decembrie, să vopsești pe beton…. păi duteeeee-n pula mea d-aici, Cartojane! Bă, dute-n pula mea de aici, Cartojane! […]Băi Cipriane, ai citit în… ziare că am dat eu vreo primă? Apa Service au dat prime de 60 de milioane de persoană. Apa Service, mă duc la prostu’ meu acum, la Barbu. N-avem bani, mărim prețurile la populație, da’ dăm prime de 3 miliarde”
De remarcat faptul că toți sunt AI LUI, inclusiv primarul Barbu (chiar și așa, ”prost” cum este), EL îl păstrează doar pe Marciu din garda veche (norocos om, domnul Senator), EL taie, EL spânzură, EL știe, EL face, EL desface, EL ESTE PSD Giurgiu. De ce? Pentru că… poate! (Chiar poate?)
Vă imaginați, sunt sigur, că discuția a fost una cu mult mai amplă iar din ea am prezentat doar o mică, extrem de mică parte referitoare la tensiunile din PSD. Desigur, abilitățile politice ale PSD ca organizație nu am ezitat să le apreciez. A fost un partid tip ”nucă”, un partid ale cărui certuri interne nu ar fi văzut lumina zilei dacă la unii nu ar fi existat orgolii infinit mai mari decât… aptitudinile individuale le-ar permite măcar să viseze că ar trebui să fie.
COMPLETĂRI ABSOLUT NECESARE:
Acesta NU este un pamflet. Toate, absolut toate citatele reprezintă transcrieri întocmai, inclusiv lipsa unei prepoziții ici-colo, ale unei înregistrări audio cu o durată de 50 de minute și, evident, ale unei convorbiri de 18 secunde. Repet, întăresc ideea că acest articol NU este un pamflet.
Invit anumite persoane interesate să mă contacteze pentru a le pune la dispoziție mai multe informații.
În ”episodul” următor, despre mulți politicieni de la… nici nu știu de unde să aleg. Fiți pe fază!
Ciprian Danciu
PS: Poarta-i deschisă tot timpul. Câinele latră din curte dar singurul motiv pentru care nu iese să muște este acela că nu-i bagi bățul prin gard. Al dracu’ gard, al dracu’ băț, a dracu’ zi fatidică a lui 13 când… a intrat bățul prin gard!
Sursa foto: FOTO ARCANU.
