Un etnic maghiar cât 600.000 de români

În momentul OUG 13, scriam că 600.000 de români frumoşi mi-au bătut la uşă pentru a-mi reda speranța exact când mă simțeam mai deznădăjduit ca niciodată. Cei 600.000 mi-au redat speranța şi mi-au alimentat dorința de a lupta în continuare, mai aprig, mai hotărât. Ieri, momentul moțiunii mi-a făcut clară perspectiva dezastrului care ne aşteaptă pe toate planurile. Deşi aveam convingerea că nu va trece, am sperat iar viitorul sumbru m-a tras iar într-o ”cameră fără speranță.”
Aici cunosc un cetățean român de etnie maghiară. Ne-am intersectat pentru o scurtă perioadă la aceeaşi companie şi mai discutăm, întâlnindu-ne întâmplător, cam la două zile. Vreme de peste trei ani, NICIODATĂ nu am discutat despre politică în cele câte cinci minute în care ne mai întrebăm diverse. Azi, m-am întâlnit cu el. După saluturile politicoase şi întrebarea ”când întors?”(da, vorbeşte limba română puțin stâlcit) întrebarea lui a fost ”ce facem noi la Dragnea ăsta?”. M-au trecut fiori, vă jur! A continuat: ”Simt că înnebunesc! UDMR trădat la noi! Eu am scris şi la Kelemen Hunor: băi lingioşilor, voi cu Dragnea susțineți? Păi ăla luat 3 ani şi 6 luni!” Discuția a continuat, prima discuție despre politică purtată cu acest român de etnie maghiară după mai bine de 3 ani de când ne cunoaştem…
Azi mi-am recăpătat speranța! Azi mi-am reîncărcat bateriile! Azi o iau de la capăt mai puternic şi mai determinat ca niciodată! Mulțumesc, ”Z”! Azi pentru mine ai făcut cât 600.000 de oameni!

Ciprian Danciu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *