Un etnic maghiar cât 600.000 de români

În momentul OUG 13, scriam că 600.000 de români frumoşi mi-au bătut la uşă pentru a-mi reda speranța exact când mă simțeam mai deznădăjduit ca niciodată. Cei 600.000 mi-au redat speranța şi mi-au alimentat dorința de a lupta în continuare, mai aprig, mai hotărât. Ieri, momentul moțiunii mi-a făcut clară perspectiva dezastrului care ne aşteaptă pe toate planurile. Deşi aveam convingerea că nu va trece, am sperat iar viitorul sumbru m-a tras iar într-o ”cameră fără speranță.”
Aici cunosc un cetățean român de etnie maghiară. Ne-am intersectat pentru o scurtă perioadă la aceeaşi companie şi mai discutăm, întâlnindu-ne întâmplător, cam la două zile. Vreme de peste trei ani, NICIODATĂ nu am discutat despre politică în cele câte cinci minute în care ne mai întrebăm diverse. Azi, m-am întâlnit cu el. După saluturile politicoase şi întrebarea ”când întors?”(da, vorbeşte limba română puțin stâlcit) întrebarea lui a fost ”ce facem noi la Dragnea ăsta?”. M-au trecut fiori, vă jur! A continuat: ”Simt că înnebunesc! UDMR trădat la noi! Eu am scris şi la Kelemen Hunor: băi lingioşilor, voi cu Dragnea susțineți? Păi ăla luat 3 ani şi 6 luni!” Discuția a continuat, prima discuție despre politică purtată cu acest român de etnie maghiară după mai bine de 3 ani de când ne cunoaştem…
Azi mi-am recăpătat speranța! Azi mi-am reîncărcat bateriile! Azi o iau de la capăt mai puternic şi mai determinat ca niciodată! Mulțumesc, ”Z”! Azi pentru mine ai făcut cât 600.000 de oameni!

Ciprian Danciu

Please follow and like us:
Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Enjoy this blog? Please spread the word :)