Şoferul maşinii înmatriculate în Suedia cu numărul ”MUIEPSD” a reuşit să scoată la lumină, pentru cei care încă nu ştiau, micimea unui sistem deja acaparat şi controlat politic, în mod absolut anormal într-o democrație, şi micimea unui presupus mare partid incapabil să gestioneze situații dintre cele mai simple şi, până la urmă, generate pe fond de ei.
Poliția Română prin Brigada de Poliție Rutieră din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București a comis un abuz incalificabil împotriva cetățeanului român Răzvan Ştefănescu, un abuz pe care-l şi recunoaşte indirect prin comunicatul de presă în care anunță, din câte înțeleg, că Brigada de Poliție Rutieră din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București va propune parchetului soluția de clasare a cauzei în dosarul întocmit cetățeanului român Răzvan Ştefănescu.
Dar ceea ce nu trebuie să uităm este firul evenimentelor care arată clar că în acest caz Poliția Română a ales să se comporte, probabil la comandă politică, ca un instrument de presiune asupra cetățeanului român şi nu ca un apărător al legii.
Răzvan Ştefănescu a intrat perfect legal în țară la volanul autoturismului cu numărul ”MUIEPSD”. Cetățeanului român Răzvan Ştefănescu i s-a recunoscut dreptul de a circula pe drumurile publice cu auto cu numărul de înmatriculare ”MUIEPSD” odată ce nu doar că i s-a permis accesul în țară dar i s-au şi încasat de către statul român taxele aferente circulării pe drumurile publice. Cetățeanului român i s-a reconfirmat acest drept în nu mai puțin de trei rânduri când a fost orpit şi verificat de către Poliția Română permițându-i-se să circule în continuare fiindcă nu au fost constatate nereguli. Astfel, nu putem decât să presupunem că presiunile politice exercitate prin intermediul ministrului Internelor de către mai marii PSD asupra mai marilor Poliției Române au făcut ca cetățeanului român Răzvan Ştefănescu să i se confişte plăcuțele de înmatriculare şi să i se dechidă un dosar de cercetare penală în baza unor legi care nu permiteau acest lucru, în cazul de față, coroborate cu o convenție ale cărei prevederi invocate NU mai erau în vigoare. Practic, poate că la ordin politic, Poliția Română a acționat într-un fel prin care i-au îngrădit în mod absolut abuziv unui cetățean român dreptul la liberă circulație, dreptul la utilizarea proprietății, autovehiculul nemaiputând fi folosit fără numerele de înmatriculare ”MUIEPSD”,aşa cum intrase legal în țară, şi i-au îngrădit abuziv dreptul la a conduce un autovehicul prin reținerea permisului de conducere, drept câştigat prin obținerea în condițiile legii a permisului de conducere. În acelaşi timp, Poliția Română i-a indus cetățeanului român o stare de nesiguranță acesta fiind intimidat cu sancțiuni de ordin penal pentru fapte care nu întrunesc nici măcar condițiile de a fi sancționate contravențional. Toate acestea pentru că cetățeanul român a ales să se folosească în mod legal de mijloacele pe care legea i le permite pentru a face o declarație politică personală la adresa PSD. Calitatea ei, este un alt subiect!
Vă întreb, în acest context, considerați că acțiunile îndreptate de către Poliția Română împotriva unui cetățean român întrunesc sau nu elementele care să justifice etichetarea de ”Poliție politică”? Considerați că toată această acțiune trebuie trecută în memoria cetățenilor români la ”a trecut şi asta” sau considerați că această acțiune trebuie să fie semnalul de alarmă de care societatea are nevoie pentru a nu permite ca astfel de abuzuri să se repete?
Ce s-ar fi întâmplat dacă situația nu ar fi avut o aşa mare expunere media? Ce s-ar fi întămplat cu drepturile unui cetățean român în cazul în care opinia publică nu ar fi urmărit cu atenție aceast caz? Până unde ar fi continuat abuzul comis de Poliția Română asupra unui cetățean român?
Ciprian Danciu
