Încă de la înființarea sa, în 1921, PCR, ca agent direct al Rusiei, s-a plasat pe poziţii subversive, antistatale şi antinaționale, în ansablu antiromâneşti. După instaurarea Guvernului provizoriu în 1944, metodele de acaparare a României seamănă izbitor cu ceea ce se întâmplă în ultimii doi ani. S-a lucrat la crearea unui sprijin de masă de care atunci PCR ducea lipsă, metoda este înlocuită azi cu solidificarea sprijinului în păturile sociale defavorizate şi vulnerabilizate prin lipsa educației, nivelul de trai foarte scăzut, accesul limitat la informație, se lucrează cu discursuri populiste şi ceea ce par a fi măsuri sociale.
Dacă interesele implicării sovietice erau, până la un punct, acelea de a avea linişte în spatele frontului, azi interesele sunt direct legate de încetarea apartenenței României la UE şi NATO. În ’44, ca şi acum, s-a lucrat intens la acapararea instituțiilor de forță, armata, justiția, poliția fiind întâi infiltrate pentru ca mai apoi să fie direct subjugate şi remodelate spre a servi intereselor sovietice, ceea ce azi se întâmplă cu justiția, armata, jandarmeria(deja complet acaparată) care urmează a servi noului PCR, un PSD aservit Rusiei moderne.
Dacă în ’44 au început să se impună prin teroare, cu metode de o brutalitate ieşită din comun, azi au păstrat teroarea însă nu indusa prin brutalitate fizică ci prin subminarea economiei, amenințarea angajaților statului, şicane prin tribunale sau, mai nou, prin intermediul parchetului PSD, secția Adinei Florea.
În ’44 presei româneşti îi era pusă o botniță a terorii, azi botnița presei este fabricată din contracte grase, atât la nivel local cât şi la nivel național, iar cea pusa trusturilor mari de presă are forma datoriilor către stat.
După impunerea Guvernului Groza, în 1945, ritmul de acaparare şi subjugare a tuturor institutiilor a fost din ce în ce mai alert şi din ce în ce mai puțin discret asta doar pentru a se putea ”pregăti” alegerile ce aveau să fie în 1946, ca şi azi, cu un an inaintea alegerilor locale şi Parlamentare când PSD grăbeşte pasul fiind conştient că nu va mai exista în eventualitatea unor alegeri libere.
Dacă în 1945 Regele Mihai solicita sprijinul Statelor Unite, azi principalul partid de opoziție, PNL, împreună cu Preşedintele României fac tot posibilul să atragă sprijinul Europei. SUA a eşuat în a se impune în fața sovieticilor în 1945 iar azi se pare că UE pățeşte la fel, deşi metodele avute azi la dispoziție au cu un mult mai mare potențial de ”a convinge”. Regele din ’45 era legat de mâini precum azi Preşedintele este limitat în acțiuni de Constituție dar şi de instituții aservite deja PSD precum CCR.
Dacă ar fi să tratăm pe larg similitudinile dintre modul de acțiune al PCR-ului anilor ’44-’45 şi al PSD-ului din 2019, am constata, fără putință de tăgadă, că ne îndreptăm cu paşi repezi, cu mult mai repezi decât ne imaginăm, spre a deveni țara din Europa în care reinstaurarea unui regim dictatorial este foarte aproape de a fi înfăptuită.
Ciprian Danciu
