India.
O țară în care majoritatea populației trăiește sub limita sărăciei și fără a beneficia, de exemplu, de… electricitate. Doar undeva la 7% din populație are acces la internet. Multe, foarte multe zone în care se trăiește ”eco” nu ca o alegere ci pur și simplu pentru că, în pofida faptului că India este una din țările mari exportatoare de cărbune, oamenii nu au altă posibilitate de a… găti decât prin transformarea bălegarului în combustibil (amestecat cu paie și uscat la soare câteva zile). Accesul la educație este un lux iar practicarea agriculturii de subzistență este una din ocupațiile cele mai răspândite nu ca un moft (”am și eu o grădină ca să mănânc o roșie proaspătă”) ci ca unică armă accesibilă în lupta pentru supraviețuire. Pescarii, în general, trăiesc la sensul propriu pe principiul ”mâncăm ceva azi doar dacă prindem” (și încă n-a ajuns primarul de la Giurgiu sa le facă și lor o piață de gros pentru pește.)
Majoritatea celor cu care am vorbit sunt susținătorii unui partid naționalist, social conservator, adesea mânat de etnocentrism și, teoretic, anti-elitism, Bharatiya Janata (BJP). BJP a ajuns chiar cel mai bine reprezentat partid în parlament începând cu 2016 și a crescut extraordinar de mult în ultimii ani. Lipsită, prin puterea majorității, de mijloace de informare, fără acces la educație, înecată de neajunsuri zilnice, teoretic, masa lor de votanți ar putea fi catalogată ca mediu propice dezvoltării ”microbului naționalist”, nu-i așa? Stând de vorba cu ei, cei care preferă, susțin și votează BJP, poți afla ce i-a atras la această formațiune politică. Vă dau principalele trei motive. Lupta pe care BJP o duce împotriva corupției și faptul că au luat una dintre cele mai drastice măsuri pentru a scoate ”banii negrii” la lumină constituie, împreună, cel mai des întâlnit motiv. Al doilea este reprezentat de îmbunatățirea vizibilă a infrastructurii rutiere iar al treilea de eforturile pe care BJP le depune pentru electrificarea unor zone în care poate nici ce înseamnă curentul electric nu se știa.
Indiferent de nivelul lor de educație, mulți dintre ei având maxim 4 clase din 10 câte au în sistemul de stat, indiferent de calificarea profesională, de la necalificați la tâmplari și bucătari până la ingineri de aviație sau piloți de elicoptere, oamenii ăștia au ales, în mod absolut rațional argumentat, să voteze un partid care… luptă împotriva corupției, le face drumuri și le crește nivelul de confort prin electrificarea zonelor în care trăiesc.
România.
Printre primele țări din lume, procentual, ca nivel de acces la internet și printre primele țări din lume, dacă nu prima, ca viteză medie a internetului, acces la informație din plin. Avem învățământ superior gratuit, iar situația învățământului în general este cu mult peste cea din India. Țară europeană, acces la cultură, acces la stilul de viață european, țară în care, chiar dacă nu roz, situația țăranului român este departe de a-l obliga să usuce bălegarul pentru a avea cu ce fierbe o ciorbă și țară în care puțini sunt cei care nu au un telefon și un televizor în casă. Țăranul român, chiar dacă are wc-ul în grădina, în curte are un bec, chiar de nu-l aprinde din cauza prețului la energie.
Românii votează PSD. Nu pentru că în ultimii 27 de ani ar fi luptat împotriva corupției, dimpotrivă, în politică PSD este cel mai important furnizor de jivine penale iar lupta PSD este împotriva justiției (sau încă nu este clar?). Votează PSD nu pentru că am avea infrastructură rutieră, de 27 de ani folosim tot drumurile lăsate de Ceaușescu numai că azi ne ia mai mult timp să ocolim gropile din ele. Dar de ce, atunci? Păi pentru 50 de lei, o sticlă cu ulei, să nu care-cumva sa se taie ajutorul de la primar și promisiunea salariilor mărite în sistemul bugetar, ca doar… se omoară cu munca, nu? Să nu uităm că… PSD ne apără de Soros, nu vinde țara poporului ”brucselian” sau lui Baron Waqa din Nauru. Practic, într-o țară cu un nivel de dezvoltare, teoretic, cu mult mai ridicat, cu o populație, teoretic, cu mult mai educată instituțional și care are acces aproape nelimitat la informație, în mod paradoxal, mentalitatea este cu mult inferioară.
Sărăcia nu este o scuză. A justifica prin ea modul de gândire al electoratului este, dacă ne raportăm la cele de mai sus, o simplă dovadă a impotenței intelectuale a unui popor. Involuția noastră este evidentă iar, comparativ, dorința altora de a evolua este indiscutabilă și neinfluențată de lipsa educației sau a accesului la beneficiile lumii moderne însă în strictă legătură cu logica elementară pe care inteligența nativă o aduce.
C.D.
