O tânără care s-a putut bucura de viață mult prea puțin timp față de cât ar fi trebuit, a fost inițial violată cu bestialitate, supusă torturii, privată de libertate, ucisă fără milă şi îngropată la mare adâncime astfel încât nici măcar rămășițele ei să nu mai poată să vadă lumina zilei prea curând.
Se numea „Lupta Ideologică” iar odioasa crimă a fost comisă, de-a lungul a zeci de ani, de autori multipli, foarte puțini dintre ei cunoscuți nouă, mulți dintre ei identificabili doar prin apartenența lor la unele grupuri.
Ștefan Foriș
Născută, spun unii, prin Constituția din 1866, crezută falimentară până la vârsta de 5 anișori datorită schimbării a vreo 10 guverne remaniate de vreo 30 de ori, a reușit să dea speranță poporului, cu bunele şi relele ei. Ajunsă la o oarecare maturitate forțată de trecerea la votul universal, scăpată de doua războaie mondiale, l-a întâlnit pe numitul Foriş care, deși nu a tratat-o prea bine, a menținut-o într-o stare relativ acceptabilă pentru scurt timp. Numitul Foriş a avut însă un accident brutal lovindu-se în repetate rânduri de o rangă uitată de către numitul Dej care, beneficiind de acest tragic accident, a pus mâna şi pe victimă, „Lupta Ideologică”, pe care a violat-o cu bestialitate supunând-o în nenumărate rânduri torturii, în aplauzele încurajatoare ale clasei muncitoare. Încăpută pe mâna numitului Ceaușescu, a fost încarcerată, torturată şi legată la gură însă a supraviețuit spre a fi salvată în 1989.
Anul care a adus eliberarea ei avea să fie anul în care năștea 5 copii frumoși pe care i-a botezat „Libertate de Exprimare”, „Creșterea Nivelului de Trai”(poreclit şi Păpică Bună), „Acces la Educație şi Sănătate”, „Justiție” și „Modernizare”.
Eliberarea „Luptei Ideologice” avea, totodată, să atragă şi sfârșitul nevinovatei şi utilei făpturi. A suferit două lovituri cauzatoare de moarte în anul 1990. Prima a venit din partea primului miner care a lovit primul manifestant iar a doua din partea primului bucureștean care, în semn de recunoștință, a îmbrățișat primul „turist” din Valea Jiului. Numitul Iliescu a fost cel care a început să sape groapa în care avea să o arunce pe victimă.
De atunci, majoritatea politicienilor muncesc, în întunericul discursurilor pompoase, să o astupe astfel încât să se asigure că ea nu mai iese la lumină şi că noi, prostimea, suntem din ce în ce mai deschiși la politica minciunilor şi a ” ba pe a mumii dumitale”. Asta în timp ce, cu ipocrizie, îi pomenesc numele neîncetat.
Între timp, cei 5 copii ai ei au ajuns ultimii răpănoși.
„Libertatea de Exprimare” a ajuns o prostituată notorie. Dacă nu o plătești nu-ți dă senzația că te iubește. Ideea că poți oricând ieși în stradă să-ți strigi amarul este cea mai perfidă armă a ei: tu strigi însă nu are cine să te asculte.
„Creșterea Nivelului de Trai” a devenit un fel de Monstru din Loch Ness, mulți zic că există dar nimeni nu poate spune că l-a văzut. Speriat, probabil, de crunta soartă avută de mama sa, copilul s-a ascuns atât de bine încât nici politicienii nu mai îndrăznesc a-i pronunța numele, mai puțin Dragnea și Olguța Vasilescu care-l tot cheamă la joacă momindu-l cu bombonele, ca niște pedofili, doar-doar ne păcălesc să uităm de foame.
„Accesul la Educație şi Sănătate” există, toată lumea-l vede zilnic, însă mai toți spun că are comportamentul unui geniu căzut în patima alcoolului: când ai mai mare nevoie, nu poți pune nicio bază pe el pentru că este rupt de beat. Partea lui de educație se ține numai de glume proaste, ba prin manuale, ba prin legislație sau, mai nou, prin numirile de miniștri care să-l călăuzească. Partea lui de sănătate a ajuns să ceara o sută de vodcă în birturile farmaciilor, iar noi, dacă nu-i dăm, riscăm să fim uciși de maladii banale. Dacă îi dăm banii să-şi cumpere… şi-o diluează sa fie mai multă şi… îi cam tremură mâna… rezultatul fiind riscul de a ajunge precum în multe țări ale continentului însorit în care… aproape orice boală ai avea înseamnă „moarte sigură” din lipsă de medicamente.
„Justiția” este şi ea vie. Având doar puseuri de tuse instituțională, mimează prezența cu anchete care durează 5-8 ani urmate de procese cu o durată asemănătoare. Noi o vedem, ea ne vede că o vedem iar noi vedem că ea ne vede că o vedem însă totul se limitează la un schimb politicos de priviri ca să nu se numească că ne băgăm în treaba ei.
„Modernizarea” este cea mai bine ajunsă dintre toți cei 5 copii. Eu, de exemplu, scriu acum pe un telefon care cântărește cât trei taste ale unei mașini de scris. Voi citiți din satul vecin ceea ce eu am scris fără să mai așteptați poștașul iar dacă v-am plictisit deschideți televizorul cu ecran extra-plat şi aflați în trei apăsări de buton ştiri din celălalt capăt al lumii. Dar… în stradă, dacă ieșiți, constatați că ulița este cam tot aia din anul naşterii „Luptei Ideologice”, 1866, şi nu puțini folosiți buda improvizată, aşa cum v-au lăsat stră-străbunicii pentru că javra de „Modernizare” n-a binevoit să vă aducă și canalizare.
„Lupta Ideologică” fiind moartă…. am să zic şi eu: ” ba pe a mă-tii, mă!”
Ciprian Danciu
